Uniunea dintre Guru și Sikh este plină de plăcere și fericire. Nu poate fi descris. Prin practica intensă a meditației asupra Naamului binecuvântat de Guru și prin savurarea elixirului iubirii, un sikh se simte complet sătul.
Uitând laudările lumești de cunoaștere, implicări, înțelepciuni și alte realizări, practicând Simranul cu sârguință, un Sikh își pierde conștientizarea existenței și se contopește în starea uimitoare de uimire.
Atingând starea divină înaltă și devenind una cu Domnul care este dincolo de început și chiar de eoni, un Sikh trece dincolo de început și sfârșit. El devine insondabil și, din cauza unității sale cu El, amploarea lui nu poate fi înțeleasă.
Această unire a Guru și Sikh face cu siguranță un Sikh ca Dumnezeu Însuși. Această unire îl face să locuiască în numele Său. El rostește perpetuu-Tu! Tu! Doamne! Doamne! iar el luminează farul lui Naam. (86)