Fără a gusta elixirul de Naam, o limbă insipidă vorbește mult gunoi. Dimpotrivă, dedacându-se rostirii repetate a numelui Său, un devotat devine dulce la limbă și plăcut la dispoziție.
Băind Naam asemănător elixirului, un devot rămâne într-o stare de entuziasm. Începe să vadă în interior și nu depinde de nimeni altcineva.
Călătorul devotat pe calea lui Naam rămâne într-o stare de echilibru și rămâne absorbit de melodia cerească a muzicii cuvintelor divine. Nu aude niciun alt sunet în urechi.
Și în această stare fericită, el este liber de trup și încă în viață. El este liber de toate lucrurile lumești și este emancipat în timp ce încă trăiește. El devine capabil să cunoască întâmplările celor trei lumi și ale celor trei perioade. (65)