Un Oankar, energia primordială, realizată prin grația preceptor divin
(Bahitha=stă. Itha=substanță dorită. Abhiritha=iubit. Saritha=creație. Panitha=a fi departe.)
Sunt un sacrificiu pentru acei Gursikh care merg să-l vadă pe Guru.
Eu sunt sacrificiu acelor Gursikh care ating picioarele stau în adunarea Guru.
Sunt un sacrificiu acelor Gursikh care vorbesc dulce.
Sunt un sacrificiu acelor Gursikh care îi preferă pe tovarășii lor fiilor și prietenilor lor.
Sunt un sacrificiu pentru acei Gursikh care iubesc serviciul pentru Guru.
Sunt un sacrificiu pentru acei Gursikh care trec și fac și alte creaturi să înoate.
Întâlnind astfel de Gursikh, toate păcatele sunt îndepărtate.
Sunt un sacrificiu acelor Gursikh care se trezesc în ultimul sfert de noapte.
Sunt sacrificiu acelor Gursikh care se trezesc în orele de ambrozie și se scaldă în rezervorul sfânt.
Sunt jertfă acelor Gursikh care își amintesc de Domnul cu un singur devotament.
De asemenea, sunt jertfă acelor Gursikh care merg la sfânta adunare și stau acolo.
Sunt un sacrificiu acelor Gursikh care cântă și ascultă Gurbani zilnic.
Sunt un sacrificiu acelor Gursikh care îi întâlnesc pe alții din toată inima.
Sunt un sacrificiu acelor Gursikh care sărbătoresc aniversările lui Guru cu devotament deplin.
Astfel de sikh devin binecuvântați prin slujirea lui Guru și progresează în continuare cu succes.
Eu sunt jertfă celui care, fiind puternic, se consideră neputincios.
Sunt jertfă celui care fiind măreț se consideră umil.
Sunt jertfă celui care respingând orice pricepere devine copilăresc
Eu sunt jertfă celui care iubește voia Stăpânului.
Sunt un sacrificiu pentru cel care devenind gurmukh dorește să urmeze calea Guru.
Sunt jertfă celui care se consideră un oaspete în această lume și se ține gata să plece de aici.
O astfel de persoană este acceptabilă aici și în viitor.
Îl iubesc profund pe cel care cultivă smerenia prin Gurmat, înțelepciunea lui Guru.
Îl iubesc profund pe cel care nu se apropie de soția altuia.
Îl iubesc profund pe cel care nu atinge bogăția celuilalt.
Îl iubesc profund pe care, devenind indiferent la murmurarea celorlalți, se detașează.
Îl iubesc profund pe cel care ascultând învățăturile adevăratului Guru o practică în viața reală.
Îl iubesc profund pe cel care doarme puțin și mănâncă puțin.
Un astfel de gurmukh se absoarbe în echilibru.
Sunt gata să fiu tăiat în patru bucăți pentru cel care acceptă Guru și Dumnezeu ca una.
Sunt gata să fiu tăiat în patru bucăți pentru cel care nu permite să intre în el simțul dualității.
Sunt gata să fiu tăiat în patru bucăți pentru cel care înțelege răul care i-a fost făcut ca fiind unul bun.
Sunt gata să fiu tăiat în patru bucăți pentru cel care nu vorbește niciodată de rău pe nimeni.
Sunt gata să fiu tăiat în patru bucăți pentru cel care este gata să sufere pierderi de dragul altora.
Sunt gata să fiu tăiată în patru bucăți pentru cel căruia îi place să facă activități altruiste.
(Loyalty=) La altarul (al Akal Purakh) al celor nepăsători, cei smeriți sunt mândri și cei mândri sunt smeriți (să zicem), (cum ar fi „Bhekhari te Raju Karavai Raja te Bhekhari”).
O astfel de persoană umilă, care înțelege Cuvântul lui Guru, devine el însuși Guru perfect.
Guru Puran (este, ar) care învață (=crede) cuvântul Guru (El este Bi Puran. Yatha:-"Jin Jata So Tishi Jeha"
Fie ca eu să fiu un sacrificiu pentru acei Gursikh care, întâlnindu-l pe adevăratul Guru, și-au pierdut ego-ul.
Fie ca eu să fiu un sacrificiu pentru acelor Gursikh care, în timp ce trăiesc în mijlocul mayei, rămân indiferenți față de ea.
Fie ca eu să fiu un sacrificiu pentru acelor Gursikh care, în conformitate cu Gurmat, își concentrează mintea pe picioarele Guru.
Fie ca eu să fiu un sacrificiu pentru acei Gursikh care, împărtășind învățăturile Guru-ului, fac un alt discipol să-l întâlnească pe Guru.
Fie ca eu să fiu un sacrificiu pentru acei Gursikh care au rezistat și au delimitat mintea ieșită.
Fie ca eu să fiu un sacrificiu pentru acelor Gursikh care, în timp ce trăiesc printre speranțe și dorințe.
Rămâneți indiferenți față de ei și învățați cu fermitate învățătura adevăratului Guru.
Numindu-se mare, Brahma a intrat în lotusul naval (Al lui Visnu să-i cunoască sfârșitul).
Timp de multe epoci, a rătăcit în ciclul transmigrării și în cele din urmă a rămas uluit.
Nu a lăsat nicio piatră neîntorsă, dar a rămas greșit în propria-i așa-zisa măreție.
El devenind cu patru capete și înțelept va recita cele patru Vede.
El i-a făcut pe oameni să înțeleagă multe lucruri, dar văzând frumusețea propriei sale fiice, Sarasvati, a devenit îndrăgostit.
Și-a făcut cunoștințele despre cele patru Vede inutile. Oricât de mândru a devenit, a trebuit să se pocăiască în cele din urmă.
De fapt, Domnul este inefabil; în Vede, de asemenea, El este descris ca neti neti, (nu aceasta, nu aceasta).
Vișnu s-a întrupat de zece ori și și-a decimat războinicii adversari.
S-au întâmplat încarnări sub formă de pește, broască țestoasă, porc, om-leu, pitic și Buddha etc.
Parsu Ram, Ram, Kisan și întruparea foarte mândră a lui Kalki au înflorit.
Ram a fost erou al Ramayanului, iar kisan a fost tot în Mahabharat.
Dar pofta și mânia nu au fost sublimitate, iar lăcomia, infatuarea și ego-ul nu au fost evitate.
Nimeni nu și-a adus aminte de adevăratul Guru (Dumnezeu) și nimeni nu a beneficiat de el însuși în sfânta congregație.
Toți au acționat cu aroganță fiind plini de înclinații rele.
Deși Mahadev era un ascet de ordin înalt, dar fiind plin de ignoranță, nici măcar nu a putut identifica yoga.
El i-a subordonat doar pe Bhairav, fantomele, Ksetrapals și baitals (toate spiritele maligne).
Mânca akk (o plantă sălbatică din regiunea nisipoasă – calotropis procera) și datura și locuia noaptea în cimitir.
El purta pielea de leu sau de elefant și îi făcea pe oameni să se liniștească jucându-se pe damaru (tabor).
El era cunoscut ca nath (yoghinul) naths-ului, dar nu devenind niciodată fără stăpân (anath) sau umil și-a amintit de Dumnezeu.
Sarcina lui principală a fost să distrugă lumea în mod malign. El nu ar înțelege tehnica plăcerii și repudierii (yoga).
Cineva obține roadele plăcerii, devenind un gurmukh un gurmukh și fiind în adunarea sfântă.
Indr are o vârstă îndelungată; a condus indrpuri.
Când s-au terminat paisprezece Indrs, o zi a lui Brahma trece, adică într-o zi a lui Brahma, 14 Indrs.
Odată cu căderea unui fir de păr al lui Lomas Rishi, se știe că un Brahma își pune capăt vieții (se poate foarte bine ghici că, la fel ca nenumărați păr, Brahma sunt de asemenea mulți).
Sesanag și Mahesa ar trebui, de asemenea, să trăiască veșnic, dar nimeni nu a atins pacea.
Lui Dumnezeu nu-i place ipocrizia yoga, hedonismul, recitarea, asceza, actele obișnuite etc.
Cel care își păstrează egoul cu el nu se poate îmbina în echilibru.
Chiar dacă era adept în Vede și Shastras Narad, înțeleptul, nu a avut îngăduință.
Asculta conversațiile unei adunări și vorbea despre asta în cealaltă.
Sanaks et al. de asemenea, aminteau mereu de înțelepciunea copilului și, din cauza naturii lor agitate, ei nu au putut niciodată să ajungă mulțumiți și au suferit întotdeauna pierderi.
Au mers în rai și s-a întâmplat să-i blesteme pe Jay și Vijay, ușii. Până la urmă au trebuit să se pocăiască.
Din cauza ego-ului său, Sukadev a suferit și el mult timp (doisprezece ani) în pântecele mamei sale.
Soarele și luna, de asemenea, pline de pete, răsfățați-vă în ciclul răsăritului și apusului.
Cuprinși de maya, toți sunt afectați de ego.
Așa-numiții celibați, cei virtuoși și mulțumiți nu au înțeles nici mulțumirea, tehnica reală a celibatului și alte virtuți.
Siddha-urile și nath-urile controlate de ego și împărțite în multe secte se plimbă încoace și încolo, arătând fapte miraculoase.
Toate cele patru varne din lume care rătăcesc în iluzii se ciocnesc una cu alta.
Sub egida celor șase Shastra, yoghinii au adoptat douăsprezece moduri și, devenind indiferenți față de lume, au plecat de la responsabilitățile ei.
Gurmukh, care este dincolo de varnas și denumirile sale ulterioare, este ca frunza de betel, care din diferite culori adoptă o culoare constantă (roșu) a tuturor virtuților.
În cele șase sezoane și douăsprezece luni, pe măsură ce gurmukh-ul este vizualizat, el luminează pe toți ca soarele cunoașterii.
Fructul încântător pentru gurmukh este dragostea lui pentru Domnul.
Ca rezultat al combinației raționale a cinci elemente, a fost creată această minunată locuință a dharmei sub formă de pământ.
Pământul este așezat în apă și din nou în pământ, este pusă apă.
Având capul în jos, adică copacii înrădăcinați în pământ cresc pe el și locuiesc în pădurile adânci și singuratice.
Acești copaci sunt, de asemenea, altruiști care, atunci când sunt sâmburiți, plouează fructe pentru creaturile de pe pământ.
Parfumul sandalei face ca întreaga vegetație să fie parfumată.
În compania sfântă a lui Gurmukh, conștiința este îmbinată în Cuvânt, iar omul obține roadele încântării prin discursul ambrozial.
Inefabilă este povestea Domnului nemanifestat; Dinamismul lui este de necunoscut.
Dhru, Prahlad, Vibhisan, Ambris, Bali, Janak sunt personalități binecunoscute.
Toți erau prinți și, prin urmare, jocul rajas al speranței și al dorinței a fost mereu asupra lor.
Dhru a fost bătut de mama sa vitregă, iar Prahlad a fost făcut să sufere de tatăl său.
Vibhisan a obținut-o pe Lanka divulgând secretele căminului și Ambris a devenit fericit văzând chakra Sudarsan, ca protector (pentru a-l salva pe Ambris de blestemul lui Durvasa, Visnu și-a trimis chakra).
Janak, ținând un picior în așternutul moale și altul în ceaunul care fierbe, și-a arătat puterea de hathayoga și a lăsat în jos adevărata dharma.
Omul care și-a evitat ego-ul și s-a subsumat în Domnul este respectat în curtea Domnului.
Numai Gurmukhs au atins roadele desfătării și numai ei sunt acceptați (aici și în continuare).
În kaliyuga, un devot pe nume Namdev a făcut templul să se rotească și o vaca moartă vie.
Se spune că Kabir obișnuia să iasă din închisoare când și când îi plăcea.
Dhanna, jatt (fermierul) și Sadhana născuți într-un măcelar cunoscut au trecut peste oceanul lumii.
Considerând pe Ravi Das un devotat al Domnului, toate cele patru varne îl laudă.
Beni, sfântul a fost un duhovnic, și născut într-o așa-numită castă joasă de bărbier Sain a fost un devot (al Domnului).
Căderea și a deveni praful picioarelor este marea transă pentru sikhii Guru (casta lor nu trebuie luată în considerare).
Devotații, deși îl privesc pe Domnul imperceptibil, totuși nu dezvăluie acest lucru nimănui.
Se spune că Satyuga este cel mai bun, dar în ea unul a comis un păcat și întreaga țară a suferit.
În treta, cineva a făcut fapta greșită și tot orașul avea de suferit. În Duapar, actul păcătos al unei singure persoane a făcut să sufere întreaga familie.
Dreptatea lui Kaliyuga este adevărată pentru că în ea numai el culege cel care seamănă semințele rele.
Brahm este Sabdabrahm perfect și acel discipol care își îmbină conștiința în Sabdabrahm este de fapt Guru și adevăratul Guru (Dumnezeu).
Sabdabrahm, Guru este atins în sfânta congregație prin amintirea numelui Domnului în orele de ambrozie.
Un vorbit blând, umil și dăruitor prin mâinile lui se mișcă în echilibru și rămâne fericit.
Iubirea mereu nouă de devotament față de Domnul îi face pe gurmukh fericiți.
Domnul fără formă a fost dator sub forma luminii (în Guru Nanak și alți Guru).
Gurii au recitat Word-Guru ca Vahiguru care este dincolo de Vede și Katebas (scripturile semtice).
Prin urmare, toate cele patru varne și toate cele patru religii semitice au căutat adăpostul picioarelor de lotus ale Guru.
Când Gurușii în formă de piatră filosofală i-au atins, acel aliaj de opt metal s-a schimbat într-un singur metal (aur sub formă de sikhism).
Gurii, dându-le loc la picioarele lor, le-au îndepărtat boala incurabilă a ego-ului.
Pentru Gurmukhs ei au curățat autostrada de voința lui Dumnezeu.
Perfectul (Guru) a făcut aranjamentele perfecte.
Fiind dincolo de transmigrare, altruiştii au venit în această lume.
Prevăzând devotamentul iubitor, ei, prin sfânta congregație, locuiesc în sălașul adevărului.
Gurmukhs fiind lebede de ordinul cel mai înalt (paramhains) își păstrează conștiința îmbinată în Cuvântul, Brahm.
Sunt ca sandalele, ceea ce face ca vegetația rodnică și fără rod să arome.
În oceanul lumii sunt ca acea navă care duce confortabil întreaga familie.
Ei rămân nedistribuiți și detașați în mijlocul valurilor de fenomene lumești.
A rămâne absorbit în echilibru este fructul încântător al gurmukh-urilor.
Cel binecuvântat este discipolul, precum și Guru care l-a făcut pe discipol să se roage înaintea Domnului primordial.
Binecuvântată este privirea adevăratului Guru și acea viziune este, de asemenea, binecuvântată, cea care arată mintea concentrată asupra Guru.
Cuvântul adevăratului Guru și acea facultate de meditație sunt, de asemenea, binecuvântate, ceea ce a făcut ca mintea să susțină adevărata cunoaștere dăruită de Guru.
Binecuvântate sunt picioarele de lotus ale Guru împreună cu acea frunte care se sprijină pe picioarele Guru.
De bun augur este învățătura Guru și acea inimă este una binecuvântată în care locuiește Guru Manta.
De bun augur este spălarea picioarelor lui Guru și acea înțelepciune este, de asemenea, binecuvântată, acela care înțelege importanța sa a gustat acel nectar rar.
În acest fel, gurmukh-ii au îndurat încântarea nesustenabilă a fructelor lui Guru's Glimpse.
Sfânta adunare este acel ocean de desfătare în care valurile laudei Domnului o împodobesc.
În acest ocean există nenumărate rubine, diamante și perle sub forma învățăturilor lui Guru.
Muzicalitatea de aici este ca o bijuterie și contopindu-și conștiința în ritmul Cuvântului neîmplinit, ascultătorii îl ascultă cu o atenție răpită.
Aici puterile miraculoase sunt supuse și cele patru idealuri de viață (dharm, arth, kam și moks) sunt slujitori și a fi tranzitoriu nu atrage atenția oamenilor care au ajuns în acest stadiu.
Miriade înseamnă aici să lucrezi ca lămpi și o mulțime de oameni care se bucură de nectar.
O mulțime de vaci care împlinesc dorințele privesc încântător în pădurea copacilor care împlinesc dorințele.
De fapt, fructul plăcerii al gurmukhilor este inefabil.