Unul Oankar, energia primordială realizată prin harul preceptorului divin
Adevăratul Guru (Dumnezeu) este adevăratul împărat; toate celelalte tipuri lumești sunt false.
Guru adevărat este Domnul domnilor; cele nouă naths (membri și șefi ai ordinelor yoghinilor asceți) sunt fără refugiu și fără niciun maestru.
Adevăratul Guru este adevăratul dăruitor; alți donatori doar se mișcă după El.
Adevăratul Guru este creatorul și face necunoscutul celebru dându-le numele (naam).
Adevăratul Guru este adevăratul bancher; nu pot fi crezute cele ale altor persoane bogate.
Adevăratul Guru este adevăratul medic; alții înșiși sunt închiși în falsa robie a transmigrării.
Fără adevăratul Guru, toți sunt fără forța călăuzitoare.
Adevăratul Guru este acel centru de pelerinaj în al cărui adăpost se află cele șaizeci și opt de centre de pelerinaj ale hindușilor.
Fiind dincolo de dualități, adevăratul Guru este Dumnezeul suprem și alți zei trec peste oceanul lumii doar slujindu-L.
Adevăratul Guru este acea piatră filosofală al cărei praf din picioare împodobește milioane de pietre filosofale.
Adevăratul Guru este acel copac perfect care împlinește dorințele, care este meditat de milioanele de copaci care împlinesc dorințele.
Adevăratul Guru fiind oceanul de delicii distribuie perle sub formă de diferite predici.
Picioarele adevăratului Guru sunt acea dorință care împlinește o bijuterie fabuloasă (chintamani) care face nenumărate de pietre prețioase libere de anxietăți.
Cu excepția adevăratului Guru (Dumnezeu), toate celelalte sunt dualitate (ceea ce face pe cineva să treacă în ciclul transmigrației).
Din cele optzeci și patru de specii de lakh, viața umană este cea mai bună.
Prin ochii săi omul privește și cu limba îl elogiază pe Dumnezeu.
După urechi, ascultă cu atenție și miroase cu dragoste la nas.
Cu mâinile își câștigă existența și se mișcă cu puterea picioarelor.
La această specie, viața unui gurmukh este de succes, dar cum este gândirea lui manmukh, cea orientată spre minte? Gândirea lui Manmukh este rea.
Manmukh, uitând de Domnul, continuă să-și pună speranțele în oameni.
Corpul lui este mai rău decât al animalelor și al fantomelor.
Manmukh, cel orientat spre minte, lăsând deoparte pe adevăratul Guru Lord devine sclavul omului.
Devenind comisar, merge zilnic să-l salute.
Toate cele douăzeci și patru de ore (opt pahars) cu mâinile încrucișate stă în fața stăpânului său.
Somn, foame și plăcere pe care nu le are și rămâne atât de speriat de parcă ar fi fost sacrificat.
De-a lungul ploilor, frigului, razelor soarelui, umbra, suferă nenumărate suferințe.
Pe câmpul de luptă (al vieții), aceeași persoană, considerând scânteile de fier drept artificii, este rănită de moarte.
Fără (adăpostul) Gurului perfect, el rătăcește prin specie.
Neslujind pe Domnul (Dumnezeu) Lorzilor, mulți lord (naths) devenind guru inițiază oamenii ca ucenici ai lor.
Își fac urechile despicate și își pun cenușă pe corpul lor poartă boluri și toiag pentru cerșitori.
Mergând din uşă în uşă, cerşesc mâncare şi îşi sufla singi, un instrument special făcut din corn.
Adunându-se la târgul Sivaratri, împart unul cu altul mâncarea și ceașca de băuturi.
Ei urmează una dintre cele douăsprezece secte (ale yoghinilor) și continuă să se miște pe aceste douăsprezece căi, adică continuă să transmigreze.
Fără cuvântul Guru, nimeni nu este eliberat și toți aleargă ici și colo ca niște acrobați.
Astfel orbul continuă să împingă orbul în fântână.
Uitând de adevăratul dăruitor, oamenii își întind mâinile înaintea cerșetorilor.
Barzii cântă despre operele curajoase ale celor curajoși și elogiază duelurile și vrăjmășiile războinicilor.
Frizerii cântă, de asemenea, laudele celor care au murit călcând pe calea rea și comitând fapte rele.
Elogii recită poezie pentru regii falși și continuă să spună minciuni.
Preoții caută mai întâi adăpost, dar apoi își revendică pâinea și untul, adică încurcă oamenii în frica de plasa ritualismului.
Oamenii care aparțin sectelor persoanelor care poartă pene pe cap le lovesc cuțitele în trup și cerșesc din magazin în magazin.
Dar fără Guru perfect, toți se plâng și plâng amar.
O, omule, nu te-ai amintit de creator și ai acceptat creatul ca creator al tău.
Fiind absorbit de soție sau soț, ai creat și mai mult relații de fiu, nepot, tată și bunic.
Fiicele și surorile devin cu mândrie fericite sau enervate și așa este cazul tuturor rudelor.
Toate celelalte relații, cum ar fi casa socrului, casa mamei, casa unchilor materni și alte relații de familie sunt disprețuitoare.
Dacă conduita și gândurile sunt civilizate, cineva primește onoare înaintea înalților societăți.
Cu toate acestea, la sfârșit, atunci când este prins în plasa morții, niciun însoțitor nu ia în seamă persoana respectivă.
Lipsiți de harul Guruului perfect, toți oamenii se sperie de moarte.
Cu excepția infinitului adevărat Guru, toți ceilalți bancheri și comercianți sunt falși.
Negustorii fac comert masiv cu cai.
Bijutierii testează bijuteriile și prin diamante și rubine își răspândesc afacerea.
Comercianții de aur se ocupă cu aur și numerar, iar draperii se ocupă cu haine.
Fermierii se ocupă de agricultură și de semănat semințele le taie apoi și le fac grămezi mari.
În toată această afacere, profitul, pierderea, avantajul, vindecarea, întâlnirea, separarea merg mână în mână.
Fără Guru perfect nu există nimic în această lume în afară de suferință.
Adevăratul medic sub forma adevăratului Guru (Dumnezeu) nu a fost niciodată servit; atunci cum ar putea un medic care este el însuși bolnav să îndepărteze boala altora?
Acești medici lumești care ei înșiși sunt absorbiți de poftă, mânie, lăcomie, pasiune, înșală oamenii și le sporesc bolile.
Astfel omul implicat în aceste afecțiuni continuă să se transmigreze și rămâne plin de suferință.
El rătăcește mergând și venind și devine incapabil să treacă peste oceanul lumii.
Speranțele și dorințele îi atrag mereu mintea și, fiind ghidat de înclinații rele, nu atinge niciodată pacea.
Cum ar putea un manmukh să stingă focul punând ulei pe el?
Cine, în afară de Guru perfect, poate elibera omul din aceste robie?
Lăsând deoparte centrul de pelerinaj sub forma adevăratului Guru (Dumnezeu), oamenii merg să facă baie în cele șaizeci și opt de locuri sfinte.
Ca macaraua, își țin ochii închiși în transă, dar prind creaturi mici, le apasă puternic și le mănâncă.
Elefantului i se face baie în apă, dar ieșind din apă împrăștie din nou praf pe corp.
Colocynth nu se îneacă în apă și nici măcar băile din multe centre de pelerinaj nu-și lasă otrava să plece.
Piatra pusa si spalata in apa ramane tare ca inainte si apa nu intra in ea.
Iluziile și îndoielile minții orientate, manmukh, nu se termină niciodată și el rătăcește mereu în dubiu.
Fără Guru perfect, nimeni nu poate trece peste oceanul lumii.
Lăsând deoparte piatra filosofală sub forma adevăratului Guru, oamenii continuă să caute piatra filozofală materială.
Adevăratul Guru care poate transforma opt metale în aur, de fapt, se ține ascuns și nu se face observat.
Persoana orientată spre mamona îl caută în păduri și este dezamăgită de multe iluzii.
Atingerea bogățiilor își înnegrește exteriorul și mintea este și ea mânjită de ea.
Prinderea bogăției face pe cineva pasibil la pedeapsa publică aici și la pedeapsa stăpânului morții acolo, în locuința sa.
Inutilă este nașterea minții orientată; el fiind absorbit de dualitate, joacă zarurile greșite și pierde jocul vieții.
Iluzia nu poate fi înlăturată fără Guru perfect.
Lăsând copacul care împlinește dorințele sub forma de Guru, oamenii doresc să aibă fructele crude ale copacului tradițional care îndeplinește dorințele (kalptaru/parijat).
Milioane de parijat împreună cu cerurile pierd în ciclul transmigrației.
Controlați de dorințe, oamenii pier și sunt ocupați să se bucure de tot ceea ce a fost dăruit de Domnul.
Omul acțiunilor bune se stabilește pe cer sub formă de stele și după ce epuizează rezultatele virtuților devin din nou stele căzătoare.
Din nou, prin transmigrare, ei devin mame și tați și mulți naște copii.
Semănând în continuare relele și virtuțile rămân cufundate în plăceri și suferințe.
Fără Guru perfect, Dumnezeu nu poate fi făcut fericit.
Lăsând Guru, Oceanul Plăcerilor, cineva se aruncă în sus și în jos în oceanul lumii de iluzii și înșelăciuni.
Lovitura valurilor aruncărilor lumii-ocean și focul egoului arde continuu sinele interior.
Legat și bătut la ușa morții, cineva primește loviturile solilor morții.
Poate cineva și-a pus numele după Hristos sau Moise, dar în această lume toți trebuie să rămână câteva zile.
Aici nimeni nu se consideră mai mic și toți sunt absorbiți în cursa de șobolani pentru scopuri egoiste, pentru a se trezi șocați în cele din urmă.
Cei care sunt scufundători ai oceanului de plăcere existent sub formă de Guru, doar ei rămân fericiți în munca (de disciplină spirituală).
Fără adevăratul Guru, toți sunt întotdeauna în conflict.
Dorința tradițională care împlinește bijuteria fabuloasă (chintamani) nu poate elimina anxietatea dacă nu s-ar putea cultiva pe Guru, chintamani.
Multe speranțe și dezamăgiri îl sperie pe om zi de zi și focul dorințelor pe care nu l-a stins niciodată.
O mulțime de aur, bogăție, rubine și perle sunt purtate de om.
Purtarea unei haine de mătase se împrăștie în jurul parfumului de sandale etc.
Omul păstrează elefanți, cai, palate și grădini încărcate de fructe.
Bucurându-se de patul care dă plăcere alături de femei frumoase, el rămâne absorbit de multe înșelăciuni și pasiuni.
Toate sunt combustibil pentru foc și omul își petrece viața în suferințele speranțelor și dorințelor
El trebuie să ajungă la locuința lui Yama (zeul morții) dacă rămâne fără Guru perfect.
Milioane sunt centre de pelerinaj, la fel și zeii, pietrele filozofale și substanțele chimice.
Milioane sunt chintamani, copaci și vaci care împlinesc dorințele, iar nectarurile sunt, de asemenea, acolo numărând milioane.
Oceanele cu perle, puteri miraculoase și felurile adorabile sunt, de asemenea, multe.
Materialele, fructele și magazinele care urmează să fie prezente la comandă sunt și ele la număr de milioane.
Bancherii, împărații, naths și marile încarnări sunt, de asemenea, nenumărate.
Când organizațiile de caritate acordate nu pot fi evaluate, cum se poate descrie amploarea celui care dăruiește.
Toată această creație este un sacrificiu pentru Domnul creator.
Bijuteriile sunt datorate de toți, dar bijutierul este unul rar care verifică bijuteriile.
Toți ascultă melodia și ritmul, dar unul rar înțelege misterul conștiinței Cuvântului,
Sikhii Guru sunt perle care sunt înșirate în ghirlandă sub formă de congregație.
Doar conștiința lui rămâne îmbinată în Cuvântul al cărui diamant al minții rămâne tăiat de diamantul Cuvântului, Guru.
Faptul că Brahm transcendental este prefectul Brahm și Guru este Dumnezeu, este identificat doar de un gurmukh, cel orientat către Guru.
Numai gurmukh-ii intră în sălașul cunoașterii interioare pentru a obține roadele încântării și numai ei cunosc încântarea paharului iubirii și îi fac și pe alții să o cunoască.
Atunci Guru și discipol devin identici.
Viața umană este neprețuită și prin naștere omul obține compania sfintei adunări.
Ambii ochi sunt neprețuiți, cei care îl privesc pe adevăratul Guru și care se concentrează asupra Guru rămân cufundați în El.
Fruntea este, de asemenea, neprețuită, care rămâne la adăpostul picioarelor Guruului se împodobește cu praful Guru.
Limba și urechile sunt, de asemenea, neprețuite, ceea ce înțelegerea și ascultarea cu atenție a Cuvântului îi face și pe alții să înțeleagă și să asculte.
Mâinile și picioarele sunt, de asemenea, neprețuite, care se deplasează pe calea de a deveni gurmukh și fac serviciu.
Neprețuită este inima gurmukh-ului în care rezidă învățătura Guru.
Oricine devine egal cu astfel de gurmukh, este respectat în curtea Domnului.
Din sângele mamei și din materialul seminal al tatălui a fost creat corpul uman și Domnul a îndeplinit această minunată ispravă.
Acest corp uman a fost păstrat în fântâna pântecului. Apoi viața a fost infuzată în ea și măreția sa a fost sporită și mai mult.
I s-au acordat gura, ochii, nasul, urechile, mâinile, dinții, părul etc.
Omului i s-a dat vederea, vorbirea, puterea de a asculta și conștiința de a se contopi în Cuvânt. Pentru urechile, ochii, limba și pielea lui au fost create forma, bucuria, mirosul etc.
Dăruind cea mai bună familie (a ființei umane) și nașterea în ea, Domnul zeu a dat formă unuia și tuturor organelor.
În timpul copilăriei, mama toarnă lapte în gură și îl face pe (bebeluș) să își facă nevoile.
Când a crescut, el (omul) lăsând deoparte pe Domnul creator devine absorbit de creația Sa.
Fără Guru perfect, omul continuă să fie absorbit de rețeaua maya.
Animalele și fantomele despre care se spune că sunt fără înțelepciune sunt mai bune decât Manmukh cel orientat spre minte.
Chiar și fiind înțelept, omul devine prost și continuă să se uite către oameni (pentru a-și îndeplini scopurile egoiste).
Un animal de la animale și o pasăre de la păsări nu cer niciodată nimic.
Dintre cele optzeci și patru de lakh specii de viață, viața umană este cea mai bună.
Având chiar și cea mai bună minte, vorbire și acțiuni, omul continuă să se transmigreze în oceanul vieții și al morții.
Fie că este un rege sau un popor, chiar și oamenii buni suferă de frica (de a pleca) de plăcere.
Câinele, chiar dacă este pe tron, conform naturii sale de bază, continuă să lingă moara la căderea întunericului.
Fără Guru perfect, cineva trebuie să rămână în sălașul pântecului, adică transmigrația nu se termină niciodată.
Pădurile sunt pline de vegetație, dar fără lemn de santal, parfumul de santal nu apare în el.
Mineralele sunt acolo pe tot muntele, dar fără piatra filosofală nu se transformă în aur.
Niciunul dintre cei patru varne și savanții celor șase filozofii nu poate deveni (adevărat) sadhu fără compania sfinților.
Încărcați de învățăturile Guru, gurmukhii înțeleg importanța companiei sfinților.
Apoi, ei obținând conștiința în acord cu Cuvântul, bea paharul de nectar al devotamentului iubitor.
Mintea care ajunge acum la cel mai înalt stadiu de realizare spirituală (turiya) și devine subtilă se stabilizează în iubirea Domnului.
Gurmukh-ii care privesc pe Domnul invizibil primesc roadele acestei plăceri.
Gumukhs primesc plăcere în compania sfinților. Ei rămân indiferenți față de maya, deși trăiesc în ea.
Ca un lotus, care rămâne în apă și totuși își păstrează privirea ațintită spre soare, gurmukh-urile își păstrează întotdeauna conștiința în acord cu Domnul.
Lemnul de santal rămâne împletit de șerpi, dar totuși răspândește un parfum rece și producător de pace peste tot.
Gurmukhs care trăiesc în lume, prin compania sfinților care păstrează conștiința în acord cu Cuvântul, se mișcă în echilibru.
Aceștia cucerind tehnica yoga și bhog (distractie) devin eliberați în viață, indescisabil și indestructibil.
Deoarece Brahm transcendetal este Brahm perfect, la fel și Guru care este indiferent față de speranțe și dorințe nu este nimic altceva decât Dumnezeu.
(Prin Guru) acea poveste inefabilă și lumina nemenificată a Domnului devine cunoscută (lumii).