Un Oankar, energia primordială, realizată prin grația preceptorului divin
Ekankar, Lors nemaiîntâlniți, a creat gurmukh (pentru a elibera lumea).
Că Oankar a luat forme a devenit evident.
Prin extensie (și combinație) a celor cinci elemente, această lume a fost creată.
Cele patru mine ale vieții și patru discursuri (para, pasyanti, madhyama, vaikhari) au fost generate.
Distracțiile sale sunt inaccesibile și nelimitate; extremele lor sunt de neatins.
Numele acelui creator este Adevărul și El este mereu cufundat în Adevăr.
Sufletele rătăcesc în zadar în cele optzeci și patru de lakh de specii de viață.
Corpul uman rar a fost obținut datorită acțiunilor virtuoase.
Deplasându-se pe calea cea mai mare a guru orientat, sinele și-a pierdut ego-ul.
Menținerea disciplinei sfintei congregații a ajuns să cadă la picioarele (ale Guru).
Gurmukhs au adoptat cu fermitate numele Domnului, caritatea, abluția și purtarea sinceră.
Omul și-a contopit conștiința în Cuvânt și a acceptat voința Domnului.
Gurmukh predat de Guru este bine instruit și bine informat.
El înțelege că a venit la adunarea acestei lumi ca oaspete.
El mănâncă și bea ceea ce este dăruit de Domnul.
Gurmukh nu este arogant și se simte fericit în fericirea dată de Domnul.
Doar acel oaspete este acceptat la curtea Domnului care a locuit aici ca un oaspete bun.
Se mută de aici în tăcere și face să lovească toată adunarea minuni (pentru că alții se simt foarte greu să părăsească această lume).
Gurmukh cunoaște această lume ca un loc de odihnă pentru câteva zile.
Aici, cu ajutorul bogăției, se realizează multe tipuri de sport și isprăvi.
Chiar în această lume, pentru gurmukh se revarsă o ploaie neîncetată de nectar.
Pe melodia de flaut (melodia nebătută) continuă să se bucure de deliciul adunării.
Persoane bine pregătite și cu cunoștințe cântă aici măsuri muzicale Majh și Malhar, adică se bucură de prezent.
Își pierd ego-ul și își controlează mintea.
Contemplând Cuvântul, Gurmukh identifică adevărul.
Un călător, pe drum oprit într-un han.
Apoi a mers înainte pe calea spusă.
Nici nu a invidiat pe nimeni și nici nu s-a îndrăgostit de nimeni.
Nici nu a cerut casta (identitatea) vreunui muribund și nici nu a simțit nicio încântare asistând la ceremoniile de căsătorie etc.
El a acceptat cu bucurie darurile Domnului și nu a rămas niciodată înfometat sau însetat.
Fața de lotus a gurmukh-ului rămâne întotdeauna în floare datorită amintirii continue a Domnului.
Lămpile sunt aprinse în noaptea festivalului divali;
Stele de diferite varietăți apar pe cer;
În grădini sunt acolo florile care sunt smulse selectiv;
Se văd și pelerinii care merg la centrele de pelerinaj.
Habitatele imaginare au fost văzute ieșind la ființă și dispărând.
Toate acestea sunt de moment, dar gurmukh-urile cu ajutorul Cuvântului hrănesc darul fructului plăcerii.
Gurmukh-ul care a primit bine cu învățăturile Guru și-a iluminat mintea.
Ei au înțeles că lumea este ca o casă părintească; trebuie să pleci într-o zi de aici și, prin urmare, toate îndoielile lor au fost îndepărtate.
Ei nu sunt atașați în mijlocul speranțelor și rămân încărcați cu cunoștințe.
Ei răspândesc mesajul Cuvântului în conformitate cu conduita sfintei adunări.
Ideea că ei sunt slujitori ai slujitorilor Domnului sa înrădăcinat adânc în înțelepciunea gurmukhilor.
Fie oriunde în țară sau în străinătate, își amintesc de Dumnezeu cu fiecare inspirație și expirație.
Ca într-o barcă, din întâmplare, se întâlnesc multe persoane necunoscute între ele, la fel și creaturile din lume se întâlnesc între ele.
Lumea este ca și cum ar conduce un regat și se bucură de plăcerile dintr-un vis.
Aici fericirea și suferințele sunt ca umbra copacului.
Aici, de fapt, a decimat boala ego-ului care nu s-a făcut să fie remarcat.
Devenind gurmukh, individul chiar fiind acasă ajunge la unirea (cu Domnul).
Guru l-a făcut să înțeleagă că destinul nu poate fi ocolit (deci cineva fără să fie îngrijorat ar trebui să-și facă lucrările).
Gurmukhs au învățat tehnica vieții în sfânta congregație.
S-au bucurat în mod conștient de bucuria sezonului de primăvară al vieții.
Sunt bucuroși ca apa sezonului ploios (Savan), dar totuși ei (gurmukhs) au făcut ca apa de speranțe și dorințe să coboare și să coboare.
Întâlnirea cu astfel de persoane este minunat de încântător.
Calea lor de gurmukh este lipsită de noroi și este acceptată în curtea Domnului.
O întâlnire prin înțelepciunea Guru este fără obstacole, adevărată și încântătoare.
Binecuvântată este nașterea unui gurmukh și venirea lui pe această lume.
În conformitate cu înțelepciunea Guru, el își șterge ego-ul și realizează acțiunile (virtuoase).
El lucrează controlat de dragostea lui pentru muncă și devotamentul iubitor și primește fructul plăcerii (al vieții).
Învățăturile inaccesibile ale Gurului pe care le adoptă în inima lui.
Menținerea înalt a drapelului toleranței și al dharmei devine natura sa înnăscută.
El se înclină înaintea voinței Domnului și nu suferă niciodată frică sau întristare.
Gurmukhii știu (foarte bine) că nașterea umană este o oportunitate rară.
De aceea ei cultivă dragostea pentru sfânta adunare și se bucură de toate deliciile.
Ei vorbesc după ce și-au contopit conștiința în Cuvânt.
Ei devin fără trup în timp ce trăiesc în trup și identifică adevărul.
Ei nu au cutare sau cutare dilemă și cunosc un singur Domn.
Ei știu în inima lor că într-o perioadă scurtă această lume va deveni o movilă (de pământ) și, prin urmare, nu dezvoltă nici un atașament cu ea.
Rareori vine un gurmukh binevoitor care îi servește pe alții.
Gurmukh abandonează ego-ul și primește fructul încântării.
Numai gurmukh-ul le spune discipolilor (a lui Guru) povestea (măreției) Cuvântului și nu pretinde niciodată că spune ceva ca fiind al lui.
Gândind profund asupra Cuvântului, un gurmukh practică adevărul în viața sa,
Îi place adevărul, care se află în inima lui, precum și în vorbire.
Un astfel de gurmukh nu numai că își îmbunătățește propria viață, ci mai degrabă transmite întreaga lume.
Gurmukh-ul își pierde ego-ul și își identifică sinele.
Gurmukh-ul intră în natura sa înnăscută prin adevăr și mulțumire.
Numai Gurmukh-ul se bucură de adevăratele delicii ale toleranței, dharmei și compasiunii.
Gurmukhii înțeleg foarte bine importanța cuvintelor mai întâi și abia apoi le rostesc.
Deși sunt puternici, gurmukh-ii se consideră întotdeauna slabi și umili.
Deoarece gurmukh-ii sunt politicoși, ei primesc respect în curtea Domnului.
Petrecând această viață fructuoasă, gurmukh merge în lumea cealaltă.
Acolo, în adevărata curte (a domnului), el își obține adevăratul loc.
Repasarea lui gurmukh este dragoste și încântarea lui este lipsită de flirt.
Gurmukh are o inimă liniștită și rămâne statornic chiar și în suișuri și coborâșuri.
El spune adevăr și bine despre bine.
Doar gurmukh-ii sunt chemați la curtea Domnului și vin în lume numai când Domnul îi trimite.
Gurmukh realizează imposibilul și de aceea este numit sadhu.
Gurmukh are o astfel de înțelepciune, care este competentă să separe apa de lapte. De aceea este numit înțelept.
Devotamentul lui gurmukh este devotament iubitor.
Deoarece gurmukh-ii dobândesc cunoașterea divină, ei sunt numiți cunoscători (jnanis).
Gurmukhs au înțelepciunea pe deplin ștampilată și marcată de Cuvânt.
Urcând scările de mare respect, gurmukh se bucură de bucuria iubirii Domnului iubit.
Numele adevărat al Domnului creator este primit de la gurmukhs,
În mijlocul gurmukh-urilor, Cuvântul Oankar este amintit.
În mijlocul gurmukh-urilor, cuvântul este meditat și conștiința este îmbinată în el,
Trăind viața adevărată a gurmukhilor, adevărul se realizează în viață.
Gurmukh este acea ușă a eliberării prin care cineva intră automat în natura sa înnăscută (eul divin).
Baza numelui (a Domnului) este obținută de la gurmukh și nu se pocăiește în cele din urmă.
Atingerea pietrei filozofale sub forma unui gurmukh însuși devine piatra filosofală.
Doar prin privirea gurmukh-ului, toate pasiunile rele devin de neatins.
Meditând asupra Domnului în mijlocul gurmukhilor, cineva pierde dualitatea.
În compania gurmukhilor nu se vede bogăția și frumusețea fizică a celorlalți și nici nu se comite calomnie.
În compania gurmukhilor, numai numele de nectar sub formă de Cuvânt este agitat și esența este dobândită.
În compania gurmukhilor, jiva (eul) devine în cele din urmă fericit și nu plânge și nu plânge.
Ca persoană informată, gurmukh-ul transmite lumii cunoștințe.
Pierzându-și ego-ul, gurmukh-ii își purifică sinele interior.
Gurmukh-ii adoptă adevărul și mulțumirea și nu se complac în poftă și mânie.
Gurmukhs nu au dușmănie și opoziție față de nimeni.
Predicandu-le tuturor celor patru varne, gurmukh-ii se contopesc in echilibru.
Binecuvântat este mama unui gurmukh care l-a născut și gurmukh este cel mai bun dintre războinici.
Gurmukh îl elogiază pe Domnul minunat în formă.
Gurmukhs au adevărata împărăție a laudelor lui Dumnezeu.
Gurmukhs au armura adevărului pe care le-au fost dăruite de Domnul.
Pentru gurmukhs a fost pregătită doar frumoasa autostradă a adevărului.
Înțelepciunea lor este de nepătruns și pentru a ajunge la ea cineva rămâne perplex.
Gurmukh este lipsit de griji în lume, dar nu este așa față de Domnul.
Gurmukh este perfect; nu poate fi cântărit la nicio cântar.
Fiecare cuvânt al lui gurmukh devine adevărat și perfect și nu se poate spune nimic despre el.
Înțelepciunea gurmukhilor este una stabilă și nu se destabiliza, chiar dacă se face așa.
Dragostea pentru gurmukh este neprețuită și nu poate fi achiziționată cu orice preț.
Calea gurmukh-ului este clară și distinctă; nu poate fi subsumat și risipit de nimeni.
Cuvintele gurmukhilor sunt statornice; împreună cu ei se bea nectar prin ștergerea patimilor și a dorințelor trupești.
Prin obținerea fructelor de plăcere, gurmukh-ii au primit toate fructele.
Îmbrăcând culoarea frumoasă a Domnului, ei s-au bucurat de încântarea tuturor culorilor.
Contopindu-se în parfumul (de devotament) ei îi fac pe toți parfumați.
S-au săturat de deliciul nectarului și acum simt că au avut tot gustul.
Îmbinându-și conștiința în Cuvânt, ei au devenit una cu melodia nebătută.
Acum se stabilizează în sinele lor interior și mintea lor nu se mai mira acum în toate cele zece direcții.