Un Oankar, energia primordială, realizată prin grația preceptorului divin
Guru este replica perfectului Braham, care este nemanifestat și indestructibil.
Cuvântul lui Guru (și nu trupul său) este Brahm transcendent care locuiește în sfânta congregație.
Compania sadhus-ilor este sălașul adevărului unde se creează oportunitatea pentru devotamentul iubitor.
Aici toate cele patru varne sunt predicate și înțelepciunea Guruului (Gurmat) este adusă în fața oamenilor.
Numai aici atingând picioarele și devenind praful picioarelor, gurmukh-ii devin adepți ai căii disciplinei.
Devenind neutri în mijlocul speranțelor, indivizii prin sfânta congregație trec dincolo de maya.
A fi discipolul Guru este o activitate foarte subtilă și este ca și cum ai lins piatra fără gust.
Este mai subțire decât părul și mai ascuțit decât tăișul sabiei.
Nimic nu este egal cu el în prezent, trecut și viitor.
În casa Sikhismului, dualitatea este ștearsă și cineva devine una cu Acela.
Omul uită ideea a doua, a treia, când și de ce.
Repudiând toate dorințele, individul se bucură de speranța unui singur Domn.
Calea care duce la adoptarea înțelepciunii binefăcătoare a Guruului (Gurmat) este cunoscută sub numele de calea Gurmukh.
În ea, cineva este învățat să trăiască în voia Domnului și să cugete la Cuvântul lui Guru.
Voința Stăpânului vine să fie iubită și în toate gândurile pătrunde pe Domnul fără formă.
Deoarece dragostea și parfumul nu rămân ascunse, Gurmukh nu rămâne nici ascuns și se ocupă cu activități altruiste.
El îmbibă în el credința, mulțumirea, extazul și calitățile de a fi priceput.
Gurmukh decimează ego-ul și îl cucerește.
Considerându-se un oaspete, sikh-ul își petrece viața în devotament iubitor.
Ei (sikhs) rămân neștiuți să înșele și să scoată ego-ul din mințile lor.
Adevărata lor conduită este să se trateze ca oaspeți în această lume.
Obiectul lui Gurmukh este serviciul și numai o astfel de acțiune este iubită de Domnul.
Îmbinând conștiința în Cuvânt, ei reformează întreaga familie (sub formă de lume).
Prin adunarea sfântă, ei devin puri și fără formă și se stabilesc în stadiul final al echilibrului.
Aprinzând lumina supremă în mintea lui, un gurmukh rămâne absorbit în starea de transă supremă.
Când adoptă realitatea supremă (Domnul) în mintea lui, melodia nebătută începe să sune.
Devenirea conștientă pentru altruism rezidă acum în inima lui simțul omniprezenței lui Dumnezeu.
Inspirat de învățăturile Guru, gurmukh atinge starea de neînfricare.
Disciplinându-se în compania celor sfinți, adică pierzându-și egoul, își amintește de Domnul cu devotament unic.
Astfel, intrând din această lume în lumea spirituală, el se stabilește în cele din urmă în natura sa reală.
La fel și reflectarea în oglindă. El își vede în lume pe însuși.
Acel Domnul perfect este acolo în toate eurile; individul ignorant Îl caută afară, în timp ce luna își vede propria sa reflectare în apă și simte că este acolo.
Domnul Însuși este acolo în lapte, vaca și ghee.
A lua parfum din flori El Însuși este aroma din ele.
Propriul său fenomen este acolo în lemn, foc, apă, pământ și zăpadă.
Domnul perfect locuiește în toate eurile și este vizualizat de un gurmukh rar.
Rar este gurmukh-ul care se concentrează asupra Guru și atinge vederea divină.
El este bijutierul având capacitatea de a testa precum și de a păstra bijuteriile în baza virtuților.
Mintea lui devine curată ca rubinul și rămâne absorbit de sfânta adunare.
Mintea lui devine curată ca rubinul și rămâne absorbit de sfânta adunare.
El este mort în timp ce este în viață, adică își întoarce fața de la înclinații rele.
Contopindu-se total pe sine în lumina supremă, el se înțelege pe sine, precum și pe Domnul.
Încântat de muzica și sunetul (cuvântului), discipolul Guru devine plin de calități senine.
Conștiința lui se contopește în Cuvânt, iar mintea lui se stabilizează în melodia nebătută.
Guru cântă la instrumentul predicii, ascultând pe care mintea își face haine de cea mai înaltă stare de echilibru (pentru a dansa în fața Domnului).
Sikh-ul Guru, acordându-se cu instrumentul de predare, se dovedește în cele din urmă el însuși a fi un jucător al Cuvântului Guru.
Acum Domnul atotștiutor își înțelege durerile de separare.
Discipolul se transformă în Guru și guru în discipol în același mod, deoarece tăietorul de diamante este de fapt și un diamant.
Măreția gurmukh-ului este că el fiind piatra filosofală face din fiecare o piatră filosofală.
Pe măsură ce diamantul este tăiat de diamant, lumina gurmukh-ului se contopește în Lumina Supremă.
Conștiința lui este în acord cu Cuvântul pe măsură ce mintea jucătorului se absoarbe în instrument.
Acum discipolul și Guru devin identici. Ei devin una și se contopesc unul în celălalt.
Din om s-a născut omul (de la Guru Nanak la Guru Angad) și a devenit omul superior.
Străbătând lumea dintr-un salt, s-a contopit în cunoașterea înnăscută.
Cel care vede adevăratul Guru L-a încredințat pe Domnul.
Punându-și conștiința în Cuvânt, el se concentrează asupra sinelui său.
Bucurându-se de parfumul picioarelor de lotus ale Guru, el se transformă în sandală.
Gustând din nectarul picioarelor de lotus, el intră într-o stare specială minunată (de super-conștiință).
Acum, în consonanță cu Gurmat, înțelepciunea Guru, el stabilizează mintea depășește granițele formelor și figurilor.
Ajungând la sfânta adunare, sălașul adevărului, el însuși devine asemenea acel imperceptibil și inefabil Domn
Cel care vede din interiorul ochilor, este de fapt dator și afară.
El este descris prin cuvinte și El este iluminat în conștiință.
Pentru parfumul picioarelor de lotus ale Guruului, mintea, devenind albina neagră, se bucură de plăcere.
Orice se obține în sfânta adunare, el nu se îndepărtează de ea.
Punând mintea în învățăturile Guru, mintea însăși se schimbă conform înțelepciunii Guru.
Adevăratul Guru este forma acelui Brahm transcendental care este dincolo de toate calitățile.
El este vedere în ochi și respirație în nară.
El este conștiința în urechi și gustul în limbă.
Cu mâinile El lucrează și devine tovarăș de drum pe cale.
Gurmukh-ul a atins fructul încântării după ce a agitat Cuvântul cu conștiință.
Orice gurmukh rar rămâne departe de efectele maya.
Adunarea sfântă este un arbore de santal la care oricine se face sandal
Cum este cunoscut dinamismul Nemanifestului?
Cum poate fi spusă povestea acelui Domn inefabil?
El este minunat pentru minunea însăși.
Absorbanții din realizarea minunată se bucură.
Nici Vedele nu înțeleg acest mister și nici măcar Sesanag (șarpele mitologic având mii de glugă) nu-i poate cunoaște limitele.
Vahiguru, Dumnezeu, este elogiat prin recitarea Cuvântului Gurului, Gurbani.
Cum, un autocar pe autostradă trece prin pistele bătute,
În sfânta adunare, cineva continuă să rămînă cu rânduiala divină (hukam) și voia Domnului.
Așa cum, înțeleptul păstrează bani intacți acasă
Și oceanul adânc nu își părăsește natura generală;
Cum iarba este călcată în picioare,
Ca acest han (pe pământ) este Manasarovar și discipolii lui Guru sunt lebede
Care sub formă de kirtan, cântând imnurile sfinte, mănâncă perle Cuvântului Guru.
Pe măsură ce arborele de santal încearcă să se ascundă în pădure (dar nu poate rămâne ascuns),
Piatra filosofală fiind identică cu pietrele obișnuite din munți își petrece timpul ascuns.
Cele șapte mări sunt manifeste, dar Manasarovarul rămâne invizibil pentru ochii obișnuiți.
Ca parijat, copac care împlinește dorința, se păstrează și el însuși nevăzut;
Kamaddhenu, vaca care împlinește dorințele, trăiește și el în această lume, dar nu se face niciodată observat.
La fel, de ce ar trebui să se includă în orice număr și cei care au adoptat învățăturile adevăratului Guru.
(Salisai = luați. Sarisai = un rezumat.)
Ochii sunt doi, dar îl privesc pe unul (Doamne).
Urechile sunt două, dar scot la iveală singura conștiință.
Râul are două maluri, dar sunt unul singur prin conexiunea de apă și nu sunt separate.
Guru și discipol sunt două identități, dar un shabad, Cuvântul pătrunde prin ambele.
Când Guru este discipol și discipolul Guru, cine îl poate face pe celălalt să înțeleagă.
În primul rând, Guru-ul care îl face pe discipol să stea lângă picioarele lui îl predică.
Povestindu-i despre distincția dintre sfânta congregație și locuința dharmei, el este pus în slujba (omenirii).
Slujind prin devotament iubitor, slujitorii Domnului sărbătoresc aniversările.
Punând în acord conștiința cu Cuvântul, prin cântarea de imnuri, cineva întâlnește adevărul.
Gurmukh merge pe calea Adevărului; practicând Adevărul traversează oceanul Lumian.
Astfel, cel adevărat obține adevărul și obținându-l, ego-ul este șters.
Capul este sus și picioarele sunt la un nivel scăzut, dar capul se înclină în picioare.
Picioarele poartă povara gurii, a ochilor, a nasului, a urechilor, a mâinilor și a întregului corp.
Apoi, lăsând deoparte toate organele corpului, doar ele (picioarele) sunt venerate.
Ei merg zilnic la sfânta congregație în adăpostul Guru.
Apoi aleargă pentru lucrările altruiste și realizează munca la maximum.
Vai! Dacă ar fi fost așa că pantofii din pielea mea au fost folosiți de sikhii Guru.
Oricine primește praful picioarelor unor astfel de oameni (cu virtuți mai sus) este norocos și binecuvântat.
Deoarece pământul este întruchiparea continenței, a dharmei și a smereniei,
Rămâne sub picioare și această smerenie este adevărată și nu falsă.
Cineva construiește templul lui Dumnezeu pe el și unii adună grămezi de gunoi pe el.
Orice este semănat se obține în consecință, fie că este un mango sau lasuri, un fruct lipicios.
În timp ce sunt morți în viață, adică ștergând ego-ul din sine, gurmukh-ii se alătură gurmukh-ilor în congregația sfântă.
Ele devin ţărâna picioarelor sfinţilor, care este călcată în picioare.
Cum apa curge în jos și ia cu ea pe oricine o întâlnește (și o face și umilă),
Toți coloranții se amestecă în apă și devine una cu fiecare culoare;
Ştergând ego-ul, face fapte altruiste;
Nu scufundă lemnul, mai degrabă face fierul să înoate cu el;
Face prosperitate atunci când plouă în sezonul ploios.
La fel, sfinții mor în viață, adică își îndepărtează egoul, făcându-și venirea pe lume rodnică.
Cu picioarele în sus și capul în jos, copacul se înrădăcinează și rămâne nemișcat.
Suportă apă, frig și soare, dar nu își întoarce fața de la auto-mortificare.
Un astfel de pom este binecuvântat și devine plin de fructe.
La îndesat, dă fructe și nu se agită nici măcar sub mașina de tăiat.
Cei răi continuă să facă fapte rele, în timp ce cei blânzi rămân ocupați cu activități bune.
Rari sunt oamenii în lume care cu inima lor sfântă fac bine celui rău.
Oamenii de rând sunt păcăliți de timp, adică se schimbă în funcție de timp, dar sfinții reușesc să amăgească timpul, adică rămân liberi de influența timpului.
Discipolul care rămâne mort (printre speranțe și dorințe) va intra în cele din urmă în mormântul Guru, adică se va transforma în Guru.
El își îmbină conștiința în Cuvânt și își pierde ego-ul.
Acceptând corpul sub formă de pământ ca loc de odihnă, el răspândește matele minții peste el.
Chiar dacă este călcat în picioare, el se poartă în conformitate cu învățăturile Guru.
Impregnat de devotamentul iubitor, el devine umil și își stabilizează mintea.
El însuși se îndreaptă spre sfânta adunare și harul Domnului se revarsă asupra lui.