Un Oankar, energia primordială, realizată prin grația preceptorului divin
Dumnezeu însuși l-a creat pe adevăratul Guru Nanak.
Devenind Sikh al Gurului, Guru Angad s-a alăturat acestei familii.
Pe placul adevăratului Guru, Guru Amar Das a devenit Sikh al Guru.
Apoi, Ram Das, Sikh-ul Gurului a ajuns să fie cunoscut ca Guru.
După aceea a venit Guru Arjan ca discipol al Guru (și sa stabilit ca Guru).
Hargobind, Sikh-ul Gurului nu poate rămâne ascuns chiar dacă cineva dorește (și asta înseamnă, în plus, că toți Gurii au avut aceeași lumină).
Gurmukh (Guru Nanak) devenind piatra filosofală i-a făcut pe toți discipolii venerabili.
El a luminat oamenii din toate varnele, pe măsură ce piatra filosofală transformă toate metalele potrivite în aur.
Devenind lemn de santal, a făcut toți copacii parfumați.
El a realizat minunea de a face ucenic Guru.
Și-a extins lumina la fel cum o lampă este aprinsă de o altă lampă.
Pe măsură ce apa care se amestecă cu apa devine una, ștergând de asemenea ego-ul, Sikh-ul se contopește în Guru.
Viața acelui Gurmukh este de succes care l-a întâlnit pe adevăratul Guru.
Gurmukh care s-a predat în fața lui Guru este unul binecuvântat și soarta lui este una perfectă.
Adevăratul Guru, dându-i loc în jurul picioarelor lui, l-a făcut să-și amintească numele (al Domnului).
Acum fiind detașat, rămâne acasă și maya nu-l afectează.
Punând în practică învățăturile Guruului, el și-a dat seama că este Domnul invizibil.
Pierzându-și ego-ul, Gurmukh-ul orientat spre Guru a devenit eliberat, deși încă întrupat.
Gurmukh-ii își șterg egoul și nu se lasă niciodată observați.
Ştergând dualitatea, ei venerează un singur Domn.
Acceptând Guru ca Dumnezeu, ei cultivând cuvintele lui Guru, le transpun în viață.
Gurmukh-ii servesc și obțin roadele fericirii.
În acest fel primind paharul iubirii,
Ei poartă efectul acestui lucru insuportabil în mintea lor.
Orientat către Guru se trezește devreme dimineața și îi face și pe alții să facă asta.
Renunțarea la iluzii este pentru el egal cu o baie în locurile sfinte.
Gurmukh recită cu atenție și atenție moolmantar.
Gurmukh-ul se concentrează cu o singură minte asupra Domnului.
Semnul roșu al iubirii îi împodobește fruntea.
Căzând pe picioarele sikhilor Guruului și astfel prin propria sa smerenie, îi face pe alții să se predea în picioarele lui.
Atingând picioarele, sikhii Guru își spală picioarele.
Apoi gustă cuvântul ambrozial (al Guru) prin care mintea este controlată.
Ei aduc apă, ventilă sangatul și pun lemne în focarul din bucătărie.
Ei ascultă, scriu și îi pun pe alții să scrie imnurile gurulor.
Ei practică amintirea numelui lorzilor, caritate și abluții.
Ei umblă cu smerenie, vorbesc dulce și mănâncă din câștigul propriilor mâini.
Sikhii lui Guru se întâlnesc cu Sikhii Guru.
Legați de devotamentul iubitor, ei sărbătoresc aniversările Guru.
Pentru ei, Sikh-ul Guru este zeul, zeița și tatăl.
Mama, tatăl, fratele și familia sunt, de asemenea, Sikh-ul Guru.
Întâlnirea cu Sikhii Guru este o afacere agricolă, precum și alte ocupații profitabile pentru Sikh.
Descendența lebedei ca sikh-ul lui Guru este, de asemenea, sikh-ul lui Guru.
Gurmukhs nu-și iau niciodată în inimă prevestirea din dreapta sau din stânga.
Ei nu își revin pe pași în timp ce văd un bărbat sau o femeie.
Nu acordă atenție crizelor animalelor sau strănutului.
Zeița și zeii nu sunt nici slujiți, nici adorați de ei.
Neîncurcându-se în înșelăciuni, ei nu-și lasă mintea să rătăcească.
Gursikhs au semănat sămânța adevărului în câmpul vieții și l-au făcut rodnic.
Pentru a-și câștiga existența, Gurmukhii țin cont de dharma și își amintesc întotdeauna adevărul.
Ei știu că însuși creatorul a creat (și difuzat) adevărul.
Acel adevărat Guru, cel suprem, a coborât cu compasiune pe pământ.
Persoanând fără formă în formă de Cuvânt, El l-a recitat pentru toți.
Guru a întemeiat movila înaltă a sfintei congregații, cunoscută și ca sălașul adevărului.
Acolo doar stabilind adevăratul tron el i-a făcut pe toți să se plece și să salute.
Sikhii Guru îi inspiră pe Sikhii Guru să slujească.
Slujind sfânta congregație, ei primesc rodul fericirii.
Măturând și întinzând rogojinele de șezut, ei se scaldă în praful sfintei adunări.
Aduc ulcioare nefolosite și le umplu cu apă (pentru a se răci).
Ei aduc hrană sacră (maha parshad), o distribuie printre alții și mănâncă.
Arborele este acolo în lume și își ține capul în jos.
Stă neclintit și își menține capul jos.
Apoi, devenind plină de fructe, poartă loviturile de piatră.
Mai departe, este tăiat cu ferăstrău și face să se facă nava.
Acum se mișcă pe capul apei.
După ce a purtat ferăstrău de fier pe cap, poartă același fier (folosit în fabricarea navelor) peste apă.
Cu ajutorul fierului copacul este tăiat și tăiat și cuie de fier sunt înfipte în el.
Dar copacul care poartă fierul pe cap îl ține să plutească pe apă.
Apa considerandu-l si fiul adoptiv nu o face sa se scufunde.
Dar lemnul de santal este scufundat intenționat pentru a-l face mai costisitor.
Calitatea bunătății produce bunătate și întreaga lume rămâne și ea fericită.
Eu sunt jertfă celui care face bine în schimbul răului.
Cine acceptă ordinea (voința) Domnului face ca întreaga lume să accepte ordinea Lui (Hukam).
Ordinea Gurului este ca voința Domnului să fie acceptată pozitiv.
Bând paharul devotamentului iubitor, ei vizualizează invizibilul (Doamne).
Gurmukhs chiar dacă au văzut (realizat) nu continuă să divulge acest mister.
Gurmukh-ii șterg ego-ul din sine și nu se lasă niciodată observați.
Cei orientați spre Guru dobândesc fructul fericirii și își răspândesc semințele peste tot.
Având vederea adevăratului Guru, Sikh-ul Gurului se concentrează asupra Lui.
Gândind la cuvântul adevăratului Guru, el cultivă cunoașterea.
El păstrează în inima lui mantra și picioarele de lotus ale lui Guru.
El slujește adevăratul Guru și, în consecință, face ca întreaga lume să-l servească.
Guru iubește discipolul și discipolul face întreaga lume fericită.
În acest fel, acel discipol creează o religie a Gurmukhs și se situează în propriul sine.
Guru le-a explicat sikhilor tehnica yoga.
Rămâneți detașat în mijlocul tuturor speranțelor și poftelor.
Mâncați mai puține alimente și beți puțină apă.
Vorbește mai puțin și nu vorbi fără sens.
Dormi mai puțin și nu te lăsa prins de vreo pasiune.
A fi în vis (stare) nu este îndrăgostit de lăcomie; (Își păstrează mintea concentrată pe cuvinte sau satsang doar în vis, sau spun obiecte sau femei „frumoase”, rămân în viață, nu se îndrăgostesc).
Predica lui Guru este cerceii unui yoghin.
Iertarea este pătura peticită și în răul cerșetorului este numele Domnului Maya (Dumnezeu).
Atingerea umilă a cenușii picioarelor.
Cupa dragostei este castronul, care este umplut cu hrana afecțiunii.
Cunoașterea este toiagul cu care sunt cultivați mesagerii diferitelor înclinații ale minții.
Sfânta congregație este peștera liniștită în care yoghinul locuiește în echilibru.
Cunoașterea despre suprem este trâmbița (singi) yoghinului și recitarea cuvântului este jocul său.
Cel mai bun ansamblu de gurmukh, adică Ai panta, ar putea fi obținut prin stabilirea în propria casă.
Astfel de oameni (Gurmukhs) se închină în fața Domnului primordial și au vederea invizibilului (Dumnezeu).
Discipolii și Gurușii s-au captivat în dragostea reciprocă unii pentru alții.
Trecând mai sus de treburile lumești, ei îl întâlnesc (destinul lor suprem) pe Domnul.
După ce am ascultat învățătura lui Guru,
Sikh-ul lui Guru i-a chemat pe alți sikh.
Adoptând învățăturile Guru,
Sikh-ul a recitat la fel și altora.
Sikhilor Guru i-au plăcut pe sikh și astfel un sikh i-a întâlnit pe sikh.
Perechea Guru și discipol a cucerit jocul mondial al zarurilor alungite.
Jucătorii de șah au întins covorașul de șah.
Au fost aduși elefanți, care, cai și pietoni.
Grupurile de regi și slujitori s-au adunat și se luptă cu dinți și unghii.
Grupurile de regi și slujitori s-au adunat și se luptă cu dinți și unghii.
Gurmukh, făcând o mișcare, și-a deschis inima în fața lui Guru.
Guru l-a ridicat pe pieton la rangul de ministru și l-a plasat în palatul succesului (și astfel a salvat viața discipolului).
Sub legea naturală (frica de stăpân), jiva (creatura) este concepută (de mamă) și în frică (lege) se naște.
De frică, el vine la adăpostul drumului (panth) al lui Guru.
În frică, în timp ce se află în sfânta adunare, el câștigă meritul Cuvântului Adevărat
În frică (legile naturale) el se eliberează în viață și acceptă cu bucurie voia lui Dumnezeu.
În frică, el părăsește această viață și se contopește în echilibru.
În frică, el se instalează în sine și atinge Ființa Perfectă supremă.
Cei care, acceptând Guru ca Dumnezeu, au căutat adăpost în Domnul.
Cei care și-au pus inima la picioarele Domnului, nu devin niciodată pieritoare.
Ei, înrădăcinați adânc în înțelepciunea lui Guru, se ating pe ei înșiși.
Ei adoptă rutina zilnică a Gurmukhilor, iar Voința Zeilor le devine dragă.
Ca Gurmukh, pierzându-și ego-ul, se contopesc în adevăr.
Nașterea lor în lume este semnificativă și ei în întreaga lume, de asemenea.